Are 18 ani și e considerată o mare speranță a voleiului românesc. În această vară a ales să-și continue ascensiunea sub culorile Clubului Sportiv Municipal București. „Am făcut cea mai bună alegere”, ține să precizeze Adelina Budăi-Ungureanu, noua jucătoare a echipei noastre, care nu și-a putut ascunde satisfacția de a evolua pentru campioana României, alături de unele dintre cele mai importante nume din voleiul european și mondial.
Are în părinții săi cei mai mari susținători, îi place să călătorească, să citească, are note mari la școală, a debutat în acest an la prima reprezentativă a României și spune că visul său e acela de a câștiga Liga Campionilor.
„Știu, sunt cam pretențioasă, dar asta vreau!”
- Adelina, de ce ai ales CSM București?
- CSM e un club unde performanța e pusă pe primul plan. Tot ceea ce se face aici e de cel mai înalt nivel, oamenii sunt profesioniști. Eu mi-am propus totdeauna obiective, iar CSM București reprezintă cea mai bună alegere pe care puteam să o fac vizavi de obiectivele mele.
- Care sunt acele obiective?
- Cucerirea titlului și a Cupei României, precum și un parcurs cât mai lung în CEV Champions League. Acestea sunt obiectivele pentru următorul sezon. Pe termen lung, vreau să joc la cel mai înalt nivel și, de asemenea, tot printre obiectivele mele se regăsește câștigarea Ligii Campionilor. Știu, sunt cam pretențioasă, dar asta vreau!
„Mingea nu a trecut fileul”
- Cum ai descoperit voleiul?
- Am început să practic sportul de mică. Asta în primul rând datorită părinților mei, care la vremea aceea erau instructori de înot, acasă, la Botoșani. La trei ani, m-au aruncat în bazin! Așa am început înotul! Am făcut și tenis câțiva ani. La volei am fost pentru prima oară atunci când aveam șapte ani. În primul an nu am mers foarte des la antrenamente, eram prea mică. Un rol important însă în ceea ce avea să urmeze l-a avut domnul Stelian Ghițun, primul meu antrenor la CSȘ Pro Volei Botoșani.
- Își amintești primul tău meci?
- Sigur! Aveam opt ani, iar restul fetelor 12! Domnul Stelian Ghițun m-a trimis în teren direct la serviciu. Mingea trimisă de mine nu a trecut fileul, dar nimeni nu s-a supărat. Eu, parcă, puțin.
„Părinții mei îmi sunt cei mai buni prieteni”
- Ai plâns?
- Atunci, nu. Am plâns însă altădată. Și nu o dată, ci de mai multe ori.
- Când ai plâns prima oară?
- Când am pierdut bronzul la Campionatul Național de Minivolei. Aveam 11 ani. Anul următor m-am revanșat! Am luat titlul de campioane naționale, iar eu am cucerit primul meu trofeu individual, de cel mai bun trăgător!
- Cine sunt cei mai importanți fani ai tăi?
- Părinții mei, cu siguranță. Și ei au făcut volei, apoi au devenit instructori de sport. Asta fac și acum. Avem o relație foarte bună, fiind singurul copil. Pot spune că părinții mei îmi sunt cei mai buni prieteni. M-au susținut în tot și în toate. Ca suporteri, m-au însoțit peste tot în cariera mea, în țară, în străinătate, mi-au fost tot timpul alături.
„Am învățat să mă descurc singură”
- Și, totuși, la 14 ani ai decis să pleci de la Botoșani.
- Venise vremea liceului și am ales, pentru a continua în tandem școala și voleiul, Timișoara. Era tocmai în celălalt capăt al țării! A fost o alegere grea, foarte grea. Mă despărțeam de ai mei... Am simțit însă că asta trebuie să fac. M-am trezit brusc obligată să spăl, să calc, să-mi fac ordine, ceea ce nu porea făceam acasă. M-am simțit singură și cu o mulțime de responsabilități.
- Și totuși, te-ai descurcat!
- Nu am vrut să dau înapoi, așa că am continuat. A fost o perioadă care m-a maturizat, ca om, ca sportivă. Cred uneori că m-am maturizat mai repede decât alte fete de vârsta mea. Mă bucur însă că am trecut prin toate acestea. Mă bucur că am învățat să mă descurc singură, că iau decizii singură.
„Anul trecut am încheiat cu media 9.65”
- Cât ai stat la Timișoara?
- Trei ani. A fost o perioadă bună, petrecută într-un oraș frumos, cu oameni frumoși. Am considerat însă că a venit momentul să urmez alt drum și am ales astfel să mă mut la București. Cunoc orașul, am fost de multe ori aici.
- Ești clasa a XII-a. Cum merge școala?
- Sunt în ultimul an la Colegiul Național „Mihai Eminescu”. Anul trecut am încheiat cu media 9.65. E foarte important să poți gestiona aceste două lumi, sportul de performanță și școala. E important să înveți, pentru că școala îți oferă multe, îți oferă planuri alternative, îți deschide oportunități de viitor.
- Ce vei face la anul?
- Nu sunt hotărâtă sută la sută, dar, în acest moment, mă gândesc la Economie și Administrarea Afacerilor. E un domeniu interesant.
Bucovina și Plitvička jezera
- De unde te alimentezi cu energia pozitivă atât de necesară în tot ceea ce faci?
- În primul rând fac ceea ce îmi place. Ador voleiul, vin cu plăcere la antrenamente, aștept cu nerăbdare meciurile. Apoi, încerc să îmi cresc nivelul bunădispoziției ascultând muzică. Nu aceeași muzică, însă, ci în funcție de ceea ce urmează să fac. Merg la antrenament, ascult o muzică ritmată, încerc să mă concentrez, ascult altceva.
- Ce alte pasiuni mai ai?
- Îmi place să citesc, să călătoresc.
- Care e cel mai frumos loc pe care l-ai vizitat?
- Of, sunt atât de multe. Bucovina mă impresionează de fiecare dată. Este extraordinară. Am rămas surprinsă de asemenea de frumusețea descoperită atunci când am vizitat Plitvička jezera, cel mai vechi parc național din Europa de Sud-Est și cel mai mare parc național din Croația.