Are doar 17 ani, dar a debutat deja pentru echipa de senioare a Clubului Sportiv Municipal București. A și marcat! Se numește Angela Ștefania Stoica și este văzută ca o mare speranță a handbalului românesc. În ciuda vârstei, Angela Ștefania, sau Ștefi, cum este alintată de apropiați și de colege, uimește prin maturitatea pe care o afișează, o maturitate din care izvorăște o ambiție extraordinară. „Vreau să ajung cea mai bună jucătoare din lume”, spune ea! Și știe pe ce se bazează când face o asemenea afirmație!
Angela Ștefania Stoica s-a născut la 24 august 2003 în orașul Ploiești. Acolo a învățat handbal. Profesorul Remus Drăgănescu, coordonatorul compartimentului handbal de la CSM București, a fost cel care a recomandat-o pe Angela Ștefania Stoica. Sportiva a fost transferată la CSM București în 2017. A impresionat încă de la început. În această iarnă, Adrian Vasile, antrenorul principal al tigroaicelor, a decis să o convoace la prima echipă.
„Hai la handbal!”
- Ștefania, ești ploieșteancă?
- Da, așa este! Sunt ploieșteancă, republicană! Dar acum învăț, fac sport și locuiesc în București.
- Când ai început handbalul?
- Atunci când aveam opt ani. Până la handbal am cochetat și cu alte discipline. Am făcut gimnastică, atletism, înot, am mers la dansuri. Am fost de mică o fire activă, trebuia să fac un sport, trebuia să fac ceva pentru a-mi consuma energia.
- Cum ai ajuns la handbal?
- Mama a întâlnit într-o zi la o clinică medicală o echipă de junioare de la CSM Ploiești. Fetele, mai mari ca mine, efectuau vizita medicală. A rămas impresionată de ele, de comportamentul lor, de cum arătau, sportive, frumos echipate. Când a ajuns acasă mi-a spus: „Hai la handbal!”. Și m-am dus. Nu m-a forțat nimeni. Dacă nu mi-ar fi plăcut, puteam renunța, dar mi-a plăcut foarte mult.
„Am încercat să țin aproape de fetele mai mari”
- A fost dragoste la prima vedere?
- Cam așa ceva! Am decoperit instantaneu spiritul de echipă pe care îl căutam.
- Care au fost primele performanțe ca jucătoare de handbal?
- Cam la un an după ce am început handbalul am participat la un turneu la Onești. A fost primul meu turneu, de fapt al generației mele, o generație ce i-a avut ca antrenori pe domnii Robert Comendant și Daniel Gheorghe. Am încheiat competiția pe locul 3. Nu realizam însă mare lucru din ce se întâmplă.
- Aveai deja un idol, un model?
- Îmi plăcea foarte mult cum joacă Ștefania Gheorghe, o colegă mai mare cu trei ani, fata antrenorului Daniel Gheorghe. Pot spune că ea a fost primul meu model. Juca pe același post cu mine, era cea mai bună. Încă de la început am încercat să țin aproape de fetele mai mari, cu experiență, de la care să învăț ceva. Asta fac și acum!
„M-au copleșit emoțiile”
- Când ai venit la CSM București?
- În anul 2017, în vară. Aveam 14 ani. Domnul Remus Drăgănescu s-a interesat de mine, mă văzuse jucând. Am evoluat la toate categoriile de vârstă. Îmi amintesc cu mare plăcere de primul turneu la „junioare 1”, un an mai târziu. Se organiza o competițe, Fun Sport. Am fost declarată MVP-ul turneului, premiu primit chiar de ziua mea, 24 august 2018!
- Cum ai ajuns la echipa mare a CSM București?
- Am participat pentru prima oară la antrenamente acum, în iarnă, în timpul Campionatului European din Danemarca, atunci când la echipă au rămas doar câteva jucătoare. Atunci m-a văzut și domnul Adrian Vasile, antrenorul principal al echipei. Apoi a sunat telefonul! Domnul Drăgănescu m-a întrebat cum am programul la școală, pentru că trebuie să mă prezint la antrenamentele primei echipe!
- Ce ai simțit?
- M-am bucurat foarte mult! M-au copleșit emoțiile, dar am trecut rapid peste ele, pentru că aveam deja la echipa mare două colege alături de care am crescut în ultimii ani, Raluca Săndulache și Diana Fînaru.
Părinții s-au mutat la București
- Cât de mult a contat ajutorul părinților în cariera ta?
- Au fost cei care m-au sprijinit în permanență. Nu cred că aș fi ajuns aici fără ajutorul lor. Sunt singurul lor copil. În momentul în care, la 14 ani, am venit la CSM București, părinții au venit alături de mine. Fac naveta la serviciu la Ploiești!
- Vorbeam mai devreme despre idol, idoli. Acum pe cine ai model?
- Pe Cristina Neagu, firește. Dar nu de acum, ci de ceva vreme, practic de când am deschis ochii în handbal. Jucăm pe același post, de inter-stânga, iar ambițiile ei coincid cu ale mele! Am și o fotografie cu ea, făcută acum câțiva ani. Eram foarte mică față de ea, îi ajungeam la cot!
- Ce obiective ți-ai propus? Pe termen scurt, pe termen lung.
- Vă spun sincer că nu îmi văd viitorul în afara handbalului. Pentru început mi-am propus să învăț, să mă antrenez așa cum trebuie, să joc, să ajut echipa. Pe termen lung? Visez la titlul mondial! Visez să ajung cea mai bună jucătoare din lume! Trebuie însă, mai întâi, să fiu sănătoasă, pentru că știu ce înseamnă să stai departe de handbal. Am suferit în urmă cu un an din pricina unei hernii de disc... Am evitat intervenția chirurgicală datorită domnului Dragoș Luscan. Cu dânsul am făcut o recuperare ca la carte și mi-am revenit.
„Îmi place să gătesc!”
- Cu ce te ocupi în timpul liber?
- Mă recuperez după antrenamente și jocuri!
- Doar atât?
- Nu! Sunt preocupată de școală. Sunt încă elevă, în clasa a XI-a, la Liceul Traian. Atunci când am timp liber îmi place să citesc, să ascult muzică. Îmi place să gătesc! Fac deseori paste, carbonara, cu sos de roșii, diverse preparate la cuptor. Fac de asemenea prăjituri.
- Crezi că te-ai descurca la un concurs având ca temă gătitul?
- Cu siguranță nu m-aș face de râs!
Carte de vizită
Angela Ștefania Stoica
data/locul nașterii: 24 august 2003/Ploiești (Prahova)
post: inter stânga/centru/inter dreapta
Înălțime/greutate: 184 cm/68 kilograme
Loturi naționale: Cadete (2014-2018); Junioare (2018-2019); Tineret (2019-prezent)
