Volei feminin. De vorba cu Lucille Charuk

Lucille Charuk este o luptătoare, un lider și căpitanul echipei de volei feminin CSM București. Născută în zodia leului, are 27 de ani și, chiar dacă nu ar fi crezut vreodată că va practica volei de performanță, a avut rezultate foarte bune. Este pasionată de tatuaje, deja are șase, dar se gândește să își mai facă încă două. Vă invit să o descoperiți în continuare pe “tigroaica” Lucy.

1. Care este povestea ta?

Lucy: Povestea mea… Ei bine, m-am născut în Canada și sunt o persoană cu o mare pasiune pentru volei. Nu am crezut niciodată, când am început să practic acest sport, că voi juca la nivel profesionist sau că voi fi căpitanul lotului național al Canadei. Când eram mică, nu eram atrasă de sport și nici nu aveam un corp atletic, dar, din fericire, am avut voință și m-am ținut de treabă, iar asta m-a adus până aici. Am foarte multe pasiuni și hobby-uri pe lângă volei și încerc să am un echilibru între viața mea de sportivă și celelalte activități.

2. De ce ai ales să vii la CSM București?

Lucy: Când am decis să vin la acest club, am avut trei motive în minte. În primul rând, mi-am dorit să joc într-un oraș mare, precum Bucureștiul. Sezonul trecut, am fost la o echipă dintr-un orășel mic care nu îmi oferea multe posibilități. Sunt o persoană activă și îmi place să fac multe lucruri pe lângă antrenamente, iar aici găsești de toate. În al doilea rând, am fost atrasă de reputația pe care o are CSM București. Faptul că a câștigat Challenge Cup și că a ocupat un loc fruntaș în Campionatul României, a contat mult pentru mine. Și nu în ultimul rând, când am vorbit pentru prima dată cu fostul antrenor, Nicola Negro, mi-a spus că este foarte interesat de mine și mi-am dat seama că va investi mult în mine ca jucătoare.

3. Ți-ar plăcea să mai rămâi aici încă un sezon?

Lucy: Stai că mai este mult până îl terminăm pe acesta. Mai întâi vreau să mă asigur că încheiem cu succes campionatul și după mă voi gândi la ce voi face pe viitor. Dar, cu siguranță, voi avea în vizor posibilitatea de a rămâne aici încă un an.

4. Consideri că un sportiv are nevoie să meargă des la psiholog? Ai avut nevoie să apelezi la unul?

Lucy: Cred că este foarte important ca un sportiv să lucreze cu un psiholog. Când eram la naționala Canadei, mergeam mereu. Un psiholog te poate ajuta să te eliberezi de toată presiunea pe care o ai când joci volei de performanță, dar și să gasești un echilibru între viața sportivă și activitățile de zi cu zi. De asemenea, am învățat o serie de tehnici mentale pe care le aplic în momentele dificile când sunt pe teren. Creierul nostru este ca un muschi, are nevoie de antrenamente, dar, la fel, și de recuperare. Am mai aflat cum să mă relaxez după antrenamente și cum să îmi deconectez mintea de la volei. Noi, sportivii, avem nevoie de asta pentru a fi motivați și încântați că practicăm un sport de performanță, altfel cădem în monotonie și nu este bine.

5. Cum gestionezi un eșec?

Lucy: În prima fază, nu atât de bine. Cu atât mai mult, dacă este vorba despre un lucru la care țin enorm. De obicei, îmi dau voie puțin timp să fiu tristă și să reflectez asupra a ceea ce s-a întâmplat, dar după ce trece acea perioadă și mă simt mai bine, încerc să fiu optimistă și să mă gândesc la lucrurile bune. Nu vreau să rămân blocată în acea stare pentru că îmi face rău.

 6. Care a fost cea mai mare dezamăgire de până acum?

Lucy: Faptul că după patru ani de muncă, alături de naționala Canadei, nu am reușit să ne calificăm la Jocurile Olimpice. A fost atât de dureros și de frustrant ca după atâta timp, în care noi am avut un singur obiectiv, să nu ne atingem scopul

7. Ce te sperie cel mai tare?

Lucy: (râde) fizic: lifturile vechi și înălțimile. Dacă vorbim despre psihic, mi-e frică să nu moară cineva din familia mea sau din prieteni și îmi mai este teamă de dezastrele naturii.

8. Fiind căpitanul “tigroaicelor” cum le încurajezi pe fete și ce sfaturi ai avea pentru tinerii sportivi?

Lucy: Mereu le spun fetelor că trebuie să municim mult dacă vrem rezultate remarcabile. Chiar dacă lucrurile nu merg bine pe moment, le încurajez să lucreze cu și mai multă motivare pentru că lucrurile se vor schimba și totul va fi bine. Celor mici le recomand să se distreze și să se bucure atunci când practică un sport. Sunt prea tineri că să își facă probleme, dar trebuie să asculte de antrenorul lor.

9. La ce te-ai uitat ultima dată la televizor și care este serialul tău preferat?

Lucy: Ultima dată m-am uitat la un serial The Crown și mi-a plăcut la nebunie. Un alt serial pe care îl recomand tuturor este The Vikings.

10. Care este cel mai bun mod de a avea parte de distracție alături de colegele tale de echipă?

Lucy: Cele mai frumoase momente sunt cele în care socializăm. De exemplu: să luăm cina la un restaurant mai special, să ne aranjăm și să ieșim în oraș. Activitățile care ne scot din echipamentul sportiv și de pe terenul de volei, sunt ideale.

11. Ne poți spune mai multe despre tatuajele tale?

Am șase tatuaje și fiecare are o semnificație aparte pentru mine. Mi-am făcut câte un tatuaj în fiecare țară în care am jucat volei: Croația, Slovenia, Germania și America, iar acum sper să îmi fac și aici în România.

12. Te-ai gândit cum ar arăta tatuajul pe care să îl faci în România?

Lucy: Am în minte două tatuaje pe care vreau să le fac aici. Pentru primul, am deja programare și îmi voi tatua pe mâna dreaptă un leu într-o cană de ceai. Al doilea este inspirat din cartea Voyage of the Basset, una dintre preferatele mele. Sper să îl fac înainte să plec înapoi în Canada.

13. Dacă ai putea să fi un obiect vestimentar, ce anume ți-ai dori să fii?

Lucy: Mi-ar plăcea să fiu un minunat palton. Unul care să fie o piesă de rezistență, de calitate și la modă, care să nu se demodeze niciodată. Un palton care să fie purtat ani întregi și de care propietarii să aibă multă, multă grijă.

14. Unde te vezi peste 10 ani?

Lucy: Îmi imaginez că în 10 ani, nu voi mai juca volei, dar cel mai probabil, mi-ar plăcea să antrenez o echipă de volei. Mi-aș dori să mă mut înapoi în Canada, de preferat în Vancouver, și sper ca în zece ani să mă așez la casa mea și să îmi întemeiez o familie.

 

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Leave us a reply

You must be logged in to post a comment.

Abonare newsletter

CITIȚI ÎN CONTINUARE

Like & share