Volei feminin. De vorbă cu Jelena Alajbeg

Jelena Alajbeg este o jucătoare de top, mereu cu zâmbetul pe buze, optimistă și plină de viață. S-a născut în Croația, are 27 de ani și ocupă postul de fals. Mereu prinsă cu câte o activitate, a început să joace volei fără să își dea seama și dintr-o dată s-a îndrăgostit de acest sport. Un mic secret? Înainte de asta, mergea la cursuri de balet. Pentru că este mereu plecată, atunci când ajunge acasă, petrece mult timp cu familia, prietenii și cu iubitul ei, o găsim pe plajă, la cafenea și, când are examene, la facultate. Haideți să o cunoaștem mai bine pe Jelena.

  1. Care a fost primul gând pe care l-ai avut când ai ajuns în București? Dar sentiment?

JELENA: M-am gândit câââââât trafic… glumesc (râde). N-am avut nimic anume în minte, eram entuziasmată și curioasă. Abia așteptam să întâlnesc echipa și să ne apucăm de treabă. Nu era prima dată când veneam la București, dar am auzit multe despre acest oraș și eram fericită că sunt aici și că îl pot descoperi de una singură.

  1. Dacă ai fi antrenorul echipei CSMB, ce ai schimba pentru a îmbunătăți atmosfera și ce sfaturi le-ai da fetelor?

JELENA: Este o întrebare tare dificilă și cred că munca unui antrenor nu este deloc ușoară. Înveți în mod constant lucruri noi și trebuie să te adaptezi repede la situațiile noi. Munca cu oamenii este cea mai grea, mai ales atunci când lucrezi cu 14 femei. Imaginează-ți cum ar fi ca toate cele 14 femei să aibă o zi proastă, iar tu să te descurci singur și să le împaci pe toate. Săracul om… Dacă ar fi să le dau sfaturi fetelor, aș face-o tot din perspectiva unei jucătoare și le-aș spune să se bucure de volei și să nu se streseze aiurea, să se concentreze la antrenamente și asupra performanțelor, iar rezultatele bune vor apărea. Orice sportiv are voie să aibă o zi proastă, dar asta nu înseamnă că nu este un jucător bun.            

  1. Dacă ai putea să te întorci în timp, pe atunci când erai o fetiță mică, ce sfat ți-ai da?

JELENA: Dacă aș putea să mă întorc în timp, mi-aș spune acelaș lucru. Să nu mă stresez pentru ceea ce urmează și să nu încerc să fac totul perfect. Din contră, să ma relaxez și să mă bucur de călătorie. Este normal să facem și greșeli. Un alt lucru important este să nu îți pese prea mult de opinia celorlalți.

  1. Povestește-ne despre un moment în care lucrurile nu au ieșit așa cum ai plănuit și ai fost foarte dezamăgită.

JELENA: Nu îmi vine nimic special în minte. Normal că am avut parte de de turnee sau competiții care nu mi-au adus rezultatele sperate, deși am muncit luni întregi pentru asta. După un astfel de moment, îmi ofer două, trei zile ca să procesez, să analizez ce s-a întâmplat, să încerc să învăț din greșeli și să mă plâng prietenilor mei, dar nu prea mult, îmi mut imediat atenția către următorul obiectiv. Nu poți să plângi prea mult după lucrurile care deja s-au întâmplat.

  1. Care este recordul tău personal?

JELENA: Recordul meu? Ei bine, am realizat opt ași într-un meci, dar am și cântat fără să mă opresc 10 ore, cât a durat o întreagă călătorie cu mașina.

  1. Cum te-au sprijinit părinții și ce sfaturi ți-au dat atunci când ai avut un eșec?

JELENA: Mi-au fost alături mereu și m-au sprijinit în toate momentele dificile. Pentru ei, dar mai ales pentru mama mea, cel mai important a fost să nu mă îngrijorez și să nu mă stresez inutil înaintea unui meci. Îmi spunea că, în cel mai rău caz, îl voi câștiga pe următorul și că trebuie să am grijă de sănătatea mea. Când eram mai mică, nu gândeam așa, aveam impresia că a pierde un meci este cel mai rău lucru care se poate întâmpla. Mă supăram atât de tare când greșeam, dar o dată cu maturizarea, am învățat că să pierzi un meci, nu este cel mai rău lucru care ți-se poate întâmpla. Evident că nu mi-e egal atunci când pierdem, doar că nu mă mai las afectată atât de tare.

  1. Ai avut experiențe neplăcute cu unul dintre antrenori? Te-a afectat într-un anumit mod stilul său de a antrena?

JELENA: Nu am avut parte de nicio întâmplare neplăcută, doar că la un moment dat ajunsesem să cred că eu eram de vină pentru tot ce se întâmpla cu echipa, iar asta era o responsabilitate prea mare pentru mine. Uitasem că suntem o echipă și că pierdem sau câștigăm împreună doar nu stă totul într-un jucător.

      8.  Cum era Jelena din timpul liceului?

JELENA: Trăiam în bula mea de aer. Toată atenția o îndreptam către volei și grupul meu de prieteni, nimic nu parea mai important. Prietenii de la școală erau aceiași cu care jucam volei. Ne antrenam împreună, ieșeam în oraș, petreceam mult timp în compania lor… erau niște momente așa de frumoase. Simțeam că prietenia noastră va fi una veșnică.

      9.  Ai iubit? Dacă da, cum funcționează relația voastră la distanță?

JELENA: Da, am iubit, iar cel mai greu este când nu ne vedem pentru perioade lungi de timp, cum ar fi acum. Noroc cu invențiile tehnologiei moderne care ne fac viața mai ușoară. Locul nostru de întâlnire este Skype-ul. Ne ajută să fim “aproape” unul de altul, dar la final de zi sau în momentele dificile, devine foarte greu pentru că atunci am nevoie de el cel mai mult. Îmi doresc să fie lângă mine. Dacă apreciezi ceea ce ai, chiar și atunci când este greu, găsești soluțiile care să facă relația să meargă. Este nevoie de multă răbdare, înțelegere și încredere.

     10.  Numește trei lucruri pe care vrei să le realizezi în perioda următoare.

JELENA: Hmmm… ei bine, să terminăm cu bine campionatul, să iau toate examenele la timp și să mă odihnesc. În rest, îmi doresc să fiu sănătoasă și să petrec cât mai mult timp cu oamenii dragi mie.

 

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Leave us a reply

You must be logged in to post a comment.

Abonare newsletter

CITIȚI ÎN CONTINUARE

Like & share