Volei feminin. De vorba cu Ariana Pirv

Născută într-o familie de sportivi, Ariana Pîrv are în sânge adrenalina, sportul, spiritul de competiție și munca asiduă. Alături de părinții săi, a plecat de mică în Italia, iar acolo a descoperit că voleiul de performanță va fi drumul ei în viața. Este nedespărțită de cățelul ei, Sony și a început să studieze kinetoterapia, de curând. Despre cum a ajuns Ariana pasionată de volei şi despre experiența ei din Italia, puteţi afla mai multe în rândurile următoare.

  1. Ariana, povestește-ne despre tine. Cum ai început să joci volei și de ce tocmai acest sport?

Ariana: Voleiul a fost sportul care mi-a plăcut de când mă știu, îl practic de la șapte ani. M-am născut într-o familie de sportivi și de mică am trăit în această lume. Tatăl meu era maseur la echipa Asystel Novara din Italia și mă lua mereu cu el la sală. Din când în când, mai jucam și eu cu senioarele echipei. Într-o zi, m-a văzut antrenoarea Jenny Lang Ping și i-a spus tatălui meu că am calități și să mă ducă imediat la junoarele de la Asystel, pentru că nu este timp de pierdut. Așa am ajuns să joc direct cu junioarele echipei. Acolo am avut norocul să dau pase cu mari jucătoare precum Manon Flier, Paola Cardullo sau Sara Anzanello.

  1. Părinții te-au sprijinit în cariera sportivă?

Ariana: Părinții mei au fost tot timpul alături de mine, indiferent de situație. Fără ajutorul lor, nu puteam realiza nimic. Au lăsat munca aici, în România, pentru a veni în Italia cu mine. Eu eram minoră și nu puteam sta singură. Am fost tot timpul o familie unită, și cum se zice: “Dacă nu ne ajutam noi între noi, atunci cine să o facă?”. Le mulțumesc foarte mult pentru tot!

  1. Cum a fost să evoluezi pentru cluburile de volei din Italia?

Ariana: Eu, de mică, am locuit și am studiat doar în Italia. Pentru mine, anul acesta este primul când evoluez în țară pentru un club de volei. În Italia, am avut norocul ca la treisprezece ani să fiu titulară la echipa mare. Pentru formația Trentino Rosa Trento am evoluat mult timp, am avut rezultate foarte bune și așa am ajuns în Divizia A1.

  1. Ai fost privită cu alți ochi de colegele tale pentru că veneai din România?

Ariana: Să știi că da, mai ales la început, când România nu era în Uniunea Europeană. La una dintre școlile unde am învățat, m-am confruntat cu rasismul. Mulți nu știau să facă diferența între persoanele normale care lucrau acolo și infractori. Pentru ei, eram toți la fel. La sfatul unui prieten de familie, părinții mei m-au transferat la o altă școala, unde a fost cu totul diferit. A fost o perioada foarte grea, dar cu timpul au trecut toate și am început să mă obișnuiesc cu viața de acolo.

  1. Pe lângă volei, ce alte pasiuni mai ai?

Ariana: Îmi place foarte mult să citesc și să mă joc cu câinele meu, Sony. Când pot și am timp, mă duc și la cinema. Acum învăț din cărțile despre kinetoterapie pe care le am de la mama. Mă încântă acest subiect, chiar dacă e foarte greu. Mi-ar plăcea să urmez și o facultate. Știu că este important, mai ales că nu am să joc volei toată viața. Totuși, vreau să rămân în domeniul sportului.

  1. Ce crezi că au în comun cei mai buni antrenori?

Ariana: Cred că fiecare antrenor are personalitatea și modul lui de a lucra. Mulți cu rezultate foarte bune, alții cu mai puțin bune, dar cred că o bună mentalitate poate duce la mari performanțe.

Ariana Pirv Csm Bucuresti

   7.   Care este motto-ul tău în viață?

Ariana: Am o expresie care mă inspiră: Nu este despre cât de tare te implici de-a lungul drumului, ci despre a avea ceva în sinea ta pentru care știi că trebuie să reușești.

    8.   Ai simțit că ai fost nevoită să faci prea multe sacrificii pentru a avea performanță?

Ariana: O, da! Am făcut foarte multe sacrificii împreună cu părinții mei. Niciodată nu am primit nimic de-a gata, n-am avut căi ușoare de parcurs, bătălia a fost una dură și a fost nevoie de foarte multă muncă.

    9.   Ai timp de prieteni?

Ariana: Am renunțat la multe. De fiecare dată când colegii mei de școala mă invitau să ieșim, eu nu mergeam pentru că aveam antrenament sau trebuia să mă odihnesc. Nici de vacanțe nu prea am avut parte, în timpul verii participam la turneele de pregătire. Dar eu am ales viața asta și nu regret.

    10.    Ai avut parte de gelozii, invidie sau lipă de înțelegere din partea prietenilor?

Ariana: Înainte să vin aici la București, prietenele mele erau foarte triste, nu au vorbit cu mine trei zile. După un timp, și-au dat seama că alegerea mea de a veni la CSMB era cea mai bună, doar era vorba despre viitorul meu. Cei care mă cunosc știu foarte bine cum sunt și ce stil de viața am. Ei îmi sunt alături indiferent că sunt în Italia sau în România. Mai greu este că toți prietenii mei sunt în Italia și îi văd foarte rar, dar mai vorbim pe Skype.

   11.    Care este atmosfera alături de colegele de la CSMB?    

Ariana: Este o atmosferă foarte frumoasă și îmi place mult. Sunt mulțumită de alegerea pe care am făcut-o, mai ales că deja cunoșteam o parte din fete. Pe Luna și pe Ivana le știam din Italia, iar pe Alice și Andreea de la lotul naționalei. Ne place să muncim și încercăm să fim o adevarată echipă, să ne ajutam mereu. Sunt convinsă că putem avea rezultate bune în campionatul acesta.

 

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Leave us a reply

You must be logged in to post a comment.

Abonare newsletter

CITIȚI ÎN CONTINUARE

Like & share