Tenis. Povestea motivationala a campionului national la tenis in scaun rulant, sportiv legitimat la CSM Bucurestii

Ziarul ProSport publică astăzi un material emoționant cu un campion special de la CSM București. Cel mai valoros jucător de tenis în scaun rulant din România, Ionuț Filișan, își spune povestea într-un material semnat de Alex Tăcină. Textul integral îl puteți citi în continuare.

Ionuţ Filişan (27 de ani) este cel mai bun jucător de tenis în scaun rulant din România, actual campion naţional şi ocupant al locului 170 în clasamentul Federaţiei Internaţionale de Tenis (ITF). A rămas fără ambele picioare la vârsta de 3 ani, în urma unui accident de maşină, dar dizabilitatea nu l-a împiedicat să-şi atingă visul.

Sunt mulţi sportivi din ATP sau WTA care se plâng zilnic de lucruri mărunte, îşi pierd pasiunea pentru tenis şi se retrag la vârste fragede. Dar există şi eroi care aleg să lupte pentru visul lor în ciuda loviturilor crâncene primite de la viaţă! România se mândreşte cu mulţi astfel de oameni, care ţin steagul sus în tenisul în scaun rulant, iar ei se mândresc cu România!

Ionuţ Filişan (27 de ani) este cel mai bun jucător de tenis în scaun rulant din România, actual campion naţional şi ocupant al locului 170 în clasamentul Federaţiei Internaţionale de Tenis (ITF). A rămas fără ambele picioare la vârsta de 3 ani, în urma unui accident de maşină, dar dizabilitatea nu l-a împiedicat să-şi atingă visul. Motivat de mai multe dorinţe pe care i le-a mărturisit reporterului ProSport, Ionuţ şi-a găsit chemarea în tenis. Despre satisfacţii, greutăţi, oameni şi lucruri frumoase întâlnite în cariera începută la 22 de ani, dar şi dragostea pentru ţară, pe care o împărtăşeşte oriunde merge, Ionuţ Filişan ne vorbeşte de Ziua Naţională a României.

”Dorința de a fi capabil să mă descurc singur a fost o motivație foarte puternică”

Cât de greu ţi-a fost să devii un om independent, crescând în scaun cu rotile?
Din fericire, nu mi-a fost atât de greu pentru că am avut întotdeauna sprijinul familiei. M-am integrat în colectiv destul de bine, începând cu şcoala generală, liceu, dar şi cu restul grupurilor din care am făcut parte. Întotdeauna mi-am dorit să fiu capabil să mă descurc singur şi cred că această dorinţă a mea a fost o motivaţie foarte puternică.

Au mai fost şi alte lucruri care te-au motivat?
Dorinţa de a lupta şi dorinţa de a face performanţă m-au motivat şi încă mă motivează. Sunt încrezător că pot inspira şi alte persoane cu dizabilităţi, alţi sportivi, persoane fără dizabilităţi, care poate nu au încrederea necesară pentru a porni pe drumul pe care şi-l doresc.

Ce te-a atras la tenis şi cum te-ai decis să practici acest sport?
Urmăresc jocul de tenis din copilărie, dar nu mă gândeam atunci că voi ajunge să îl practic. Majoritatea încep să practice acest sport de când sunt copii, însă în sporturile adaptate poţi să începi aproape de la orice vârstă. Aşa a fost şi în cazul meu: începând cu vârsta de 22 ani am pus prima dată mâna pe o rachetă. Cred că a fost o şansă, am participat la o tabără de pregătire, iar apoi la o competiţie la care nu m-am descurcat foarte bine. Cu toate acestea, m-am îndrăgostit de tenis şi de atunci am început să joc tot mai des şi tot mai mult. Am început cu un antrenament pe săptămână, iar în cele din urmă am ajuns să mă antrenez de cinci sau chiar mai multe ori pe săptămână.

wtc”Au fost multe momente frumoase, mulți oameni care m-au inspirat prin dedicarea lor”

Cine te-a învăţat să joci?
De-a lungul timpului am avut două antrenoare, iar în prezent sunt pregătit de echipa formată din antrenorii Alexandru Berbec şi Ştefan Enciu. Pe tot acest parcurs, în care am asimilat informaţii care mi-au conturat cariera, l-am avut ca partener de antrenament şi de dublu pe Mihai Gaiţă, care la rândul lui este jucător de tenis în scaun rulant.

Care a fost cel mai fericit moment din cariera ta?
Au fost foarte multe momente frumoase, apreciez fiecare moment în care sunt pe teren şi mă bucur să fiu acolo. Este o şansă incredibilă şi rar întâlnită în viaţă, să poţi ajunge să spui că faci ceea ce iubeşti cel mai mult. Dacă ar fi să enumăr câteva, cred că aş putea aminti momentul în care am câştigat primul meu meci, momentul în care am câştigat locul 1 la simplu şi la dublu la Campionatul Naţional, faptul că am avut ocazia şi onoarea să îi întâlnesc pe preşedintele României, Klaus Iohannis, Simona Halep, Ivan Patzaichin, ASR Principele Radu al României, Sandra Izbaşa, Ana-Maria Popescu (Brânză), Marius Copil, Horia Tecău, Irina Begu, Monica Niculescu. Sunt multe persoane cu care am avut oportunitatea să colaborez în proiecte frumoase, mulţi oameni care m-au inspirat prin dedicarea lor.

Dar cele mai mari dificultăţi pe care le-ai întampinat?
Sunt norocos să afirm că micile obstacole pe care le-am avut nu au contat atât de mult în retrospectivă. Ce pot aminti este faptul că iniţial nu am fost luaţi în serios, că nu exista interes pentru ramura aceasta sportivă sau mai bine zis că lumea nu ştia măcar că este posibil ca noi să practicăm acest sport. Dorinţele noastre de a juca, de a face performanţă şi de a face cinste ţării se pare ca au fost în cele din urmă mai puternice, iar acum lucrurile sunt pe un trend ascendent.

Ionuţ explică ce înseamnă patriotismul pentru el:
„Sunt mândru că pot duce o parte din România cu mine, la turneele internaţionale”

antonsigaitaSpui că joci tenis de performanţă şi pentru a face cinste ţării. Poţi să dezvolţi? Eşti patriot?
Îmi iubesc ţara! Sunt mândru că pot duce o parte din România cu mine, la turneele internaţionale. Sunt mândru să reprezint o ţara cu o istorie şi o cultură atât de bogată. Sunt fericit că prin interacţiunile mele pot îmbunătăţi imaginea patriei peste hotare. Sunt bucuros chiar şi pentru simplul fapt că pot arăta unde este România pe hartă sau că pot spune: ‘îi ştiţi pe Hagi? Nadia? Halep? Năstase? Sunt toţi români!’. Îmi amintesc de turneele din Africa de Sud, majoritatea persoanelor nu ştiau pe ce continent ne aflăm… Am petrecut o bună bucată din timp povestindu-le despre cine suntem. La final, le-am lăsat steagul pe care îl luam cu mine la orice deplasare, ca să îşi amintească de noi. Sunt mai multe bucăţi de Românie pe care le-am lăsat în deplasările la turnee: magneţi, ouă de lemn încondeiate, steguleţe sau insigne. Bucăţile acestea sunt undeva pe un perete, la un club de tenis, la cineva acasă pe un frigider, pe un catarg lângă alte steaguri ale jucătorilor participanţi, pe un ghiozdan în jurul lumii. Toate îmi şi ne poartă povestea!

Cât de mari sunt premiile? Poţi câştiga îndeajuns de mulţi bani pentru a-ţi susţine cariera? Ai anumiţi sponsori?
Premiile pornesc de la 2.500 de dolari, premii totale pentru un turneu ITF, cea mai mică categorie, şi pot ajunge până la 217.000 de dolari premii totale pentru un Grand Slam. Este foarte greu să îţi susţii cariera doar din tenis daca esti clasat în afara Top 50. În mare parte, doar jucătorii din Top 20 se pot susţine doar din câstigurile din tenis în scaun rulant. Cel mai important lucru pentru cariera mea este faptul că, începând cu luna noiembrie, am fost legitimat în cadrul CSM Bucuresti şi voi avea suportul lor pentru anii care urmează. Până acum am fost sponsorizat de Centrul Naţional de Tenis din cadrul Federaţiei Române de Tenis, prin punerea la dispoziţie a oricărui tip de suprafaţă pentru terenurile de antrenament. Wilson România îmi oferă echipamentul sportiv de care am nevoie, iar Comitetul Paralimpic Român mă sponsorizează cu 1-2 turnee internaţionale anual.

Care este nivelul în Camponatul Naţional, în comparaţie cu turneele din afară?
La turneele naţionale avem aproximativ opt participanţi per campionat, iar o parte dintre ei sunt jucători nou-veniţi. În schimb, la turneele internaţionale întâlneşti oponenţi diversificaţi, cu diferite stiluri, şi în general cu mai multă experienţă.

Mesajul pentru tinerii cu dizabilităţi:
„E dificil să faci un sport de performanţă, dar satisfacţia pe care o primeşti când îţi îndeplineşti obictivul depăşeşte orice altceva”

centruCare este obiectivul tău?
Obiectivul pe termen scurt este să ajung printre primii 100 de jucători ai lumii. În prezent sunt clasat pe locul 170 la simplu, după ce am reuşit să obţin cea mai bună clasare a unui jucător român în topul internaţional. Pe termen lung, îmi doresc să obţin calificarea la Jocurile Paralimpice din 2020.

Ai vreun sportiv care te inspiră?
Mă uit cu precădere la meciurile de tenis, iar majoritatea sportivilor care mă inspiră practică acest sport. Îi urmăresc în mod special pe Simona Halep, Stan Wawrinka, Roger Federer, Novak Djokovic, Victoria Azarenka, Shingo Kunieda sau Gordon Reid, cei din urmă fiind jucători de tenis în scaun rulant. Îmi plac şi sportivi precum Steph Curry, Michael Phelps sau Usain Bolt.

Ce mesaj ai pentru tinerii cu dizabilităţi? De ce ar trebui să facă sport de performanţă?
Mesajul meu ar fi să încerce cât mai multe sporturi, să identifice un sport in care se regăsesc, care să îi bucure în fiecare zi. Este dificil să faci un sport de performanţă, necesită multă muncă, dăruire şi cheltuială, însă satisfacţia pe care o primeşti când îţi îndeplineşti obiectivul depăşeşte orice altceva. În cele din urmă, sportul pe care l-ai ales devine un mod de viaţă. Le transmit să ţintească sus şi să nu se lase descurajaţi, să nu accepte un ‘nu se poate’.

Îţi mulţumesc!
Mulţumesc şi eu pentru oportunitatea de a vorbi mai mult decât o fac în mod normal despre sportul pe care îl practic!

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Leave us a reply

You must be logged in to post a comment.

Abonare newsletter

CITIȚI ÎN CONTINUARE

Like & share